Semnul fiarei 666 nu este doar un cip, implantat la fiecare cetăţean de pe planetă, poate fi şi acesta parte dintr-o etapă; semnul fiarei 666 reprezintă în esenţă impunerea autorităţii umane în probleme spirituale şi este numele fiecărui om, care face acest lucru. Semnul fiarei 666 înseamnă „înlocuitorul lui Dumnezeu pe pământ” şi atenţie, nimeni, absolut nimeni, nu este înlocuitorul lui Dumnezeu pe pământ. Nici eu, nici tu, nici preoţii, nici ierarhii, nici pastorii, nici diaconii, nici un funcţionar bisericesc şi nici un aşa zis ‚frate,’ care ne judecă pe noi, în numele lui Dumnezeu.

N.T. este o culegere de cărți care cuprind în ele descrierea unei Persoane și nu a unei doctrine. Nu este vorba doar despre un set de credințe, care trebuiesc să fie proclamate public și de respectarea unor reguli, care să ne asigure mântuirea, prin însăși respectarea lor. Această culegere de cărți  nu ne învață propriu zis ce să facem, ca să fi mântuiți, ci doar ne prezintă felul de a fi, caracterul și modul de a se comporta ale unei Persoane și aceia sau acelea cărora le place acea Persoană se îndrăgostesc de ea și o urmează, până la moarte și dincolo de moarte.

Cuvântul lui Dumnezeu este scris cu sângele lui Isus (Iisus) în inimile noastre. Nici o carte din lume nu este infailibilă, adică fără greşeală, nici chiar Biblia. Nici un om pe lume nu este infailibil, în probleme de credinţă. Ceea ce resping la credincioşii Neo-protestanţi, în primul rând, dar şi la cei Ortodocşi, Romano Catolici, Protestanţi, etc. este faptul că, în majoritate, ei îl critică pe Papa de la Roma şi instituţia bisericească Romano Catolică dar în anumite privinţe fac acelaşi lucru ca şi aceștia. Este vorba despre pretenţia de infailibilitate. Papa consideră că nu poate greşi şi acelaşi lucru cred şi alţi credincioşi, de exemplu Neo-protestanţii despre doctrinele lor.

Deoarece am abordat tematica inspiraţiei textelor Bibliei şi în special a N.T. am să dezvolt această temă, de data aceasta folosind cât mai multe materiale bibliografice, care să poată să fie consultante şi de cititori. Acest lucru mi se pare necesar, pentru a elimina orice confuzie, în legătură cu acest subiect şi a exclude orice concluzie greşită sau răuvoitoare a unora care nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă cât de ataşat sunt de principiul inspiraţiei de către Dumnezeu a învăţăturilor N.T. Singura deosebire, una esenţială, este aceea că eu consider că Dumnezeu a inspirat pe scriitorii N.T. turnând în inima lor dragostea spirituală şi arătându-le esenţa Creştinismului, pe care aceştia au exprimat-o apoi cu cuvintele lor.

Pentru a fi mai bine înţeles, este indicat ca mesajul de faţă să fie citit ca o continuare a unui alt mesaj intitulat „Despre cât de multă inspiraţie conţin textele Noului Testament” şi care se află deja publicat pe situl www.bisericaspiritualaunica.com

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3; 16-17)

Problema este că acest text, care este cuprins în N.T., mărturiseşte despre sine însuşi că este insuflat de Dumnezeu. Isus (Iisus) însă a spus că nu putem să avem garanţii atunci când cineva şi adaug eu, ceva emite pretenţii despre sine însuşi. „Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.” (Ioan 5; 31)

Este vreo diferenţă între faptul că textele N.T. doar conţin inspiraţia lui Dumnezeu sau că ele sunt în totalitate ‚insuflate’ de Dumnezeu? Există o mare diferenţă. Dacă textele sunt ‚insuflate,’ această înseamnă că alegerea cuvintelor folosite de către scriitorii lor a făcut-o chiar Dumnezeu, deci fiecare cuvânt care se află în N.T. provine chiar de la El. 

În România cetăţenii sunt în plină desfăşurare a unei revoluţii sociale dar pentru ca aceasta să reuşească şi să îşi atingă obiectivele aşteptate este nevoie ca ea să fie dublată de o revoluţie spirituală, care să producă o profundă schimbare de mentalitate.

Eu nu pot să spun cu siguranţă absolută dacă cea mai bună variantă de botez în apă este cea a copiilor sau cea a adulţilor, dar pot să spun cu siguranţă că trebuie să respectăm convingerile fiecăruia, în această privinţă şi în toate celelalte aspecte ale vieţii spirituale. Credinţa creştină se bazează pe convingeri proprii şi nu pe „adevăruri absolute.” Desigur că pentru orice Creştin faptul că Isus (Iisus) este Calea, Adevărul şi Viaţa este un adevăr cu valoarea absolută.

Misionarismul actual în România este dictat de raţiuni instituţionale şi nu de o reală grijă faţă de viitorul veşnic al oamenilor. Persoane izolate sunt rupte de Biserica instituţională Ortodoxă, Romano Catolică, sau Greco Catolică şi sunt convinse că trebuie să se boteze în apă când sunt mature, deoarece botezul lor s-a făcut în lipsa unei decizii personale, bazată pe discernământul personal.